A murit Ion Iliescu „Moşu’ se retrage… definitiv” 5 August
A murit Ion Iliescu. Luni, 5 august 2025, la ora 15:55, Ion Iliescu—ultima piesă rămasă din colecția „comuniști rebranduiți”—a murit la 95 de ani după o lungă colaborare, neoficială, cu cancerul pulmonar
❗ „Misiune efectuată”, zic unii mineri nostalgici
După ce a convocat minerii în 1990 să „restabilească ordinea”, s-au cântat ovații. Ce să mai: un serviciu public… controversat, dar eficient—cel puțin pentru umorul negru al istoriei
Pamfletul continuă 🥧
🔹 „The sun shines, Iliescu appears”… și se stinge
O vorbă celebră: Soarele răsare. Nelu Cotrocelu (a.k.a. „Moșu”) apare. Restul… fumă, îmbătrânește sau dă conferințe de presă despre Colectiv. Și da, azi a apărut și la fel de definitiv s‑a stins.
🔹 Revoluția? Un crescendo… comediant
1990: oameni morți, televiziuni oficiale care spun că „teroriștiu’” l‑a împușcat pe Ceaușescu. La scurt timp: Minoriada. Apoi zeci de ani de acuzații, rechizitorii, procese ținute mai mult la televizor decât în justiție reală. Never convicted, dar iconic pentru hazul morbid
🔹 „Partidul vei face, reformele le vei întârzia”
A murit Ion Iliescu cel care a inventat PSD-ul și a redefinit expresia „neo-comunism cu semnătură Europeană”. A adus România în NATO și UE, dar tot el a păstrat stilul… cuminte, lent, ca un pensionar care refuză să se miște din poșeta lui de carnet de partid
Epigrama finală
Imaginați-l cum își ultimele cuvinte:
„Dragi camioane de mineri, să nu uitați să reveniți acasă — economia nu se reface singură.”
Dacă Iliescu ar avea un spirit la fel de lutinos ca personajele lui Teodoreanu sau Bacalbașa, pamfletariile ar suna ceva de genul celor din Academia Cațavencu, care i‑a dat porecle precum „Nelu Cotrocelu” sau „Bunicuța” — fără zahăr, dar pline de tâlc
Concluzie satirică
A murit Ion Iliescu care a fost o prelungire birocratică post‑comunistă, cu un zâmbet sever și mișcări lente ca un titirez ruginit. A plecat discret, după ce a râs mult la glume despre sine — poate și despre noi. Și, da, glasul lui final încă răsună:
„Istoria mă va judeca… sau mă va ignora.”